AMPLASAMENT
Deşi cele două întreprinderi (fosta Manutanţă a Armatei şi Fabrica de Pâine) sunt înscrise pe Lista Monumentelor Istorice cu două adrese diferite (Calea Plevnei nr 143 şi 145, din Sectorul 6, Bucureşti), ambele poziţii se referă la un unic ansamblu istoric - Manutanţa Centrală a Armatei - amplasat de-a lungul străzii, la sud-est de Primăria Sectorului 6.
DATARE ŞI DESTINAŢII
Manutanţa a fost fondată în anul 1877-1878, având în timp o dezvoltare permanentă, destinaţia fiind producţia de pâine şi alte activităţi anexe acesteia. Astfel ansamblul de clădiri conţinea moara, fabrica de paste, secţia de pesmet (adică „pâine de război”) şisiloz de grâu, siloz de făină, cazarma, pavilion administrativ, pavilion al maşinilor cu abur, gospodării anexe pentru animale şi zarzavat pentru aprovizionarea ostașilor din unitate, diferite ateliere pentru deservirea trupelor.
SCURT ISTORIC
Din terenul iniţial al armatei, pe care se află şi cazarma de cavalerie Malmaison, în 1878 s-a desprins o porţiune dedicată expres construcţiei ansamblului industrial militar pentru producerea pâinii. Limitele terenului au rămas aproape neschimbate până la sfârşitul anilor ’90 ai secolului al XX-lea, moment în care au fost desprinse mai multe porţiuni aflate astăzi în proprietatea privată a mai multor societăţi.
Clădirea în care a funcţionat centrala termică este una din primele construcţii de pe terenul manutanţei centrale, realizată, alături de clădirea morii, în anul 1882. Peste un an, în 1883 a fost construită clădirea Rompan – fosta cazarmă a manutanţei. Tot în acest an s-au mai ridicat simultan clădirea silozului de făină şi clădirea magaziei de pesmeţi. Autobaza (birourile administrative) este o clădire care a fost construită probabil în 1884, şi a funcţionat o vreme, ca remiză şi grajduri, împreună cu clădirea administrativă înălţată în 1894 (în prezent tribunal militar).
Silozul de grâu vechi este una din puţinele construcţii ale ansamblului pentru care se poate identifica cu precizie anul edificării: 1886. Secţia 1 de producţie este o construcţie post 1911 şi a fost edificată în etape, peste amplasamentele mai vechi ale cuptoarelor iniţiale. Construcţia se pare că a avut de suferit, ca urmare a bombardamentelor din al doilea război mondial, dar şi-a păstrat practic toate caracteristicile principale, inclusiv două coşuri de fum de pe latura de nord-vest care au fost avariate grav în cutremurul din 1977.
SITUAŢIA ACTUALĂ ŞI PLANURI PENTRU VIITOR
Ansamblul păstrează mare parte din clădiri, în corpuri paralele, cu funcţii de siloz, sala maşinilor, depozit de pesmeţi, moară, cazarmă ş.a.m.d. Mai există încă şi componente auxiliare, precum fostul grajd reabilitat sau castelul de apă metalic ori coşul de fum. Elementul cel mai valoros al ansamblului este silozul vechi de grâu, realizat din cărămidă aparentă. Silozul de făină avea o arhitectură specifică, dar a suferit transformări prin eliminarea structurii metalice iniţiale a planşeelor intermediare şi a stâlpilor intermediari. O altă construcţie valoroasă este moara veche, construcţie pe cadre din beton armat, cu stâlpi şi grinzi cu muchii chertate decorativ, simulând o structură din lemn. Utilaje s-au păstrat exclusiv în zona morii, ce mai păstra utilaje antebelice de producţie germană, dar s-au mai păstrat şi două cazane de presiune la centrala termică, fabricate la uzinele Vulcan şi Lemaître. Unele corpuri s-au păstrat în stare relativ bună, cu grad mare de autenticitate, însă o parte din structuri se află în stare de abandon. În urmă cu cca 4 ani consiliul de administraţie al S.C. Plevnei S.A. era deschis către reabilitarea ansamblului, efectuând primele expertize tehnice şi studii necesare demarării acestui proces şi chiar găzduind expoziţii şi workshopuri în domeniul patrimoniului. În urmă cu un an însă acţiunile societăţii au fost preluate de un grup de acţionari care doreşte profit economic pe termen scurt şi a preferat închirierea pe porţiuni a spaţiilor ansamblului. Acest fapt a dus la intervenţii necontrolate, la fragmentarea vizuală şi funcţională a ansamblului în dauna unei abordări unitare cu efecte benefice pe termen lung.
Deşi cele două întreprinderi (fosta Manutanţă a Armatei şi Fabrica de Pâine) sunt înscrise pe Lista Monumentelor Istorice cu două adrese diferite (Calea Plevnei nr 143 şi 145, din Sectorul 6, Bucureşti), ambele poziţii se referă la un unic ansamblu istoric - Manutanţa Centrală a Armatei - amplasat de-a lungul străzii, la sud-est de Primăria Sectorului 6.
DATARE ŞI DESTINAŢII
Manutanţa a fost fondată în anul 1877-1878, având în timp o dezvoltare permanentă, destinaţia fiind producţia de pâine şi alte activităţi anexe acesteia. Astfel ansamblul de clădiri conţinea moara, fabrica de paste, secţia de pesmet (adică „pâine de război”) şisiloz de grâu, siloz de făină, cazarma, pavilion administrativ, pavilion al maşinilor cu abur, gospodării anexe pentru animale şi zarzavat pentru aprovizionarea ostașilor din unitate, diferite ateliere pentru deservirea trupelor.
SCURT ISTORIC
Din terenul iniţial al armatei, pe care se află şi cazarma de cavalerie Malmaison, în 1878 s-a desprins o porţiune dedicată expres construcţiei ansamblului industrial militar pentru producerea pâinii. Limitele terenului au rămas aproape neschimbate până la sfârşitul anilor ’90 ai secolului al XX-lea, moment în care au fost desprinse mai multe porţiuni aflate astăzi în proprietatea privată a mai multor societăţi.
Clădirea în care a funcţionat centrala termică este una din primele construcţii de pe terenul manutanţei centrale, realizată, alături de clădirea morii, în anul 1882. Peste un an, în 1883 a fost construită clădirea Rompan – fosta cazarmă a manutanţei. Tot în acest an s-au mai ridicat simultan clădirea silozului de făină şi clădirea magaziei de pesmeţi. Autobaza (birourile administrative) este o clădire care a fost construită probabil în 1884, şi a funcţionat o vreme, ca remiză şi grajduri, împreună cu clădirea administrativă înălţată în 1894 (în prezent tribunal militar).
Silozul de grâu vechi este una din puţinele construcţii ale ansamblului pentru care se poate identifica cu precizie anul edificării: 1886. Secţia 1 de producţie este o construcţie post 1911 şi a fost edificată în etape, peste amplasamentele mai vechi ale cuptoarelor iniţiale. Construcţia se pare că a avut de suferit, ca urmare a bombardamentelor din al doilea război mondial, dar şi-a păstrat practic toate caracteristicile principale, inclusiv două coşuri de fum de pe latura de nord-vest care au fost avariate grav în cutremurul din 1977.
SITUAŢIA ACTUALĂ ŞI PLANURI PENTRU VIITOR
Ansamblul păstrează mare parte din clădiri, în corpuri paralele, cu funcţii de siloz, sala maşinilor, depozit de pesmeţi, moară, cazarmă ş.a.m.d. Mai există încă şi componente auxiliare, precum fostul grajd reabilitat sau castelul de apă metalic ori coşul de fum. Elementul cel mai valoros al ansamblului este silozul vechi de grâu, realizat din cărămidă aparentă. Silozul de făină avea o arhitectură specifică, dar a suferit transformări prin eliminarea structurii metalice iniţiale a planşeelor intermediare şi a stâlpilor intermediari. O altă construcţie valoroasă este moara veche, construcţie pe cadre din beton armat, cu stâlpi şi grinzi cu muchii chertate decorativ, simulând o structură din lemn. Utilaje s-au păstrat exclusiv în zona morii, ce mai păstra utilaje antebelice de producţie germană, dar s-au mai păstrat şi două cazane de presiune la centrala termică, fabricate la uzinele Vulcan şi Lemaître. Unele corpuri s-au păstrat în stare relativ bună, cu grad mare de autenticitate, însă o parte din structuri se află în stare de abandon. În urmă cu cca 4 ani consiliul de administraţie al S.C. Plevnei S.A. era deschis către reabilitarea ansamblului, efectuând primele expertize tehnice şi studii necesare demarării acestui proces şi chiar găzduind expoziţii şi workshopuri în domeniul patrimoniului. În urmă cu un an însă acţiunile societăţii au fost preluate de un grup de acţionari care doreşte profit economic pe termen scurt şi a preferat închirierea pe porţiuni a spaţiilor ansamblului. Acest fapt a dus la intervenţii necontrolate, la fragmentarea vizuală şi funcţională a ansamblului în dauna unei abordări unitare cu efecte benefice pe termen lung.
Nr. crt.:
2 Cod LMI 2004:
B-II-m-B-19412 şi B-II-m-B-19413 Localitate:
municipiul Bucureşti Adresa:
Calea Plevnei nr. 143 şi 145, sector 6 Datare:
1877-78 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu